Oraşul Arad, aşa cum îl vedem toţi … sau aproape toţi

Fiecare contestatar este un pericol social ?

Asta numim democratie ? Daca ai curaj sa iti spui parerea public inseamna ca esti un pericol social ?

„Mi-au spus ca sunt un real pericol social pentru aceasta tara”

stire-15-oct-andreea

Andreea Petrut, fosta studenta clujeanca care, la doar 24 de ani, este coordonator al Coalitiei pentru Universitati Curate din cadrul Societatii Academice Romane, a primit azi o lovitura teribila.

Tribunalul Cluj-Napoca in 14 octombrie 2014, decizia finală în procesul dintre Andreea Petrut şi Gruparea Mobilă de Jandarmi Cluj-Napoca, declarand-o vinovata pentru organizarea protestului impotriva proiectului minier de la Rosia Montana de anul trecut din data de 20.10.2013, fiind obligata la plata unei amenzi de 2000 de lei.

Spune ca nu a avut nicio interactiune cu Jandarmeria

Masura Tribunalului Cluj, una fara precedent pe aceasta tema, o revolta pe tanara de 24 de ani care lucreaza cot la cot cu personalitati ca Alina Mungiu Pippidi sau Aurora Liiceanu si care este printre cei mai tineri membri ai celui mai vechi think-tank activ din Romania

“Am 24 de ani, 45 de kg şi azi urăsc mai tare ca niciodată statul român, politicienii şi partidele lor infecte, corporaţiile, jandarmeria şi poliţia, justiţia + toţi securiştii care ne conduc”, îşi începe postarea pe contul de Facebook tânăra Andreea Petruţ, care este, în prezent, coordonator al Coaliţiei pentru Universităţi Curate din cadrul Societăţii Academice Române. Iată ce spune mai departe tânăra:

 

Azi, 14 octombrie 2014, Tribunalul Cluj-Napoca a dat decizia finală în procesul dintre mine şi Gruparea Mobilă de Jandarmi Cluj-Napoca, declarându-mă vinovată pentru organizarea protestului împotriva proiectului minier de la Roşia Montană de anul trecut din data de 20.10.2013, trebuind să plătesc o amendă de 2.000 de lei ( + încă una de 1.000 lei pe care încă nu s-a dat decizia finală, dar, la cum arată situaţia, voi pierde şi acel proces). Anul trecut, la 1 septembrie, când au început protestele de Roşia, am ieşit în stradă, la fel ca mii de alţi oameni, pentru că asta am simţit că e datoria mea de cetăţean. Eram studentă de Cluj, în ultimul an de master, iar din septembrie până la sfârşitul lui noiembrie, fiecare duminică mi-am petrecut-o în stradă, cu portavocea în mână, alături de mii de oameni, care îşi doreau acelaşi lucru ca şi mine. Să salveze Roşia.

N-am avut nicio interacţiune directă cu jandarmeria în cadrul acestor proteste. Nu mi-au făcut nicio observaţie, remarcă, nici măcar nu m-au legitimat vreodată. Până când, prin noiembrie anul trecut, părinţii mei s-au trezit în cutia poştală de acasă cu două amenzi (în total de 3.000 de lei) prin care eram acuzată de organizarea protestelor neautorizate din Cluj şi pentru blocarea traficului (de parcă eu aş fi scos în stradă cei 20.000 de mii de oameni şi eu i-aş fi pus să stea în mijlocul intersecţiilor). Bineînţeles că am contestat amenzile, iar în mai am avut primul proces cu Jandarmeria pe care l-am pierdut. Experienţa procesului a fost unul dintre momentele cele mai dezamăgitoare la adresa sistemului prin care am trecut până acum. Mi-au spus că sunt un real pericol social pentru această țară, care instigă la nesupunere civică și că amenda are scopul educării mele pentru a nu mai întreprinde astfel de acțiuni pe viitor.

Am făcut apel, contestând decizia instianţei şi am pierdut şi de această dată. Şi cu această ocazie mi-am pierdut definitiv încrederea în statul român, în instituţiile de justiţie care ar trebui să facă dreptate. Nu pot să descriu câtă ură, ciudă, indignare, scârbă, dorinţă de răzbunare, am simţit azi când am aflat decizia finală, deşi am crezut că sunt pregătită să moral să o accept. Regrete nu am şi nici nu am avut. Dacă ar fi să dau timpul înapoi cu un an aş lua din nou portavocea în mână şi aş striga până aş rămâne fără voce cât de tare urăsc guvernul, corporaţiile, distrugerea mediului, corupţia, clasa politică etc. M-am uitat din nou la filmarea din ziua protestului şi am retrăit emoţiile pe care le-am trăit în stradă în 20 octombrie. Eram în mijlocul străzii cu portavocea în mână şi mă uitam la oamenii frumoşi din jurul meu. Aveau flori şi steaguri în mână, ochii înlăcrimaţi şi plini de speranţă şi determinare.

Acum, că mi-am primit pedeapsa finală pentru că mi-am făcut datoria de cetăţean, ridic capul sus şi mă uit înainte. Ştiam de la început că e aproape imposibil pentru un copil de 24 de ani cu o floare şi o portavoce în mână să se lupte cu politicienii, şi ţestoasele ninja blindate care îi păzesec, plus judecătorii care interpretează legea cum le convine. Dar încă am speranţă. Am pierdut în faţa instanţei, dar am câştigat tărie şi încredere să merg mai departe. De data asta mai îndârjită, determinată şi cu o dorinţa să se facă odată dreptate.

P.S. Nu e vorba de bani neapărat aici! E strict vorba de stat, justiţie şi felul în care este tratat dreptul de a protesta şi cum e interpretată Legea Adunărilor Publice. Plătim amenda, mergem la CEDO (aşa e procedura).”

 

Potrivit Ziar de Cluj, în prezent, Andreea se ocupă de domeniul educaţiei, în special de cel al învăţământului superior, în calitate de coordonator al Coaliţiei pentru Universităţi Curate, prin care SAR îşi propune promovarea bunei guvernări şi combaterea corupţiei în mediul universitar românesc. Totodată, este asistent de proiect în cadrul proiectului “Mobilizarea universităţilor pentru combatrerea discriminarii”

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s